Mă gândeam să scriu un material despre modul în care vor trebui să voteze prahovenii, duminică, la alegerile prezidențiale, dar am renunțat. Ce rost ar avea? Procedura se cunoaște prea bine și nu din necunoaștere vor apărea, în ziua votului, problemele. Incidentele, de care sigur nu vom duce lipsă, vor avea cu totul alte cauze. De aceea m-am gândit să public un mic tratat despre cum nu ar trebui să se voteze în Prahova și respectiv în toată România. Metodele de furt electoral sunt foarte bine reprezentate la noi și îndelung exersate la antrenamente. Mai sunt însă destui naivi care nu le cunosc și cred că unii, care le orchestrează, câștigă pe bune alegerile. Iată, în continuare câteva metode de furt, despre care doar se vorbește după încheierea scrutinelor dar care, din păcate n-au niciun fel de urmări de ordin penal.
Cum se fura la vot?
1) Suveica
Folosită pe scară largă. E nevoie de furtul unui singur buletin de vot, ştampilat pe căsuţa cu partidul sau candidatul agreate. Alegătorul care se lasă mituit primeşte buletinul în afara secţiei, îl introduce în urnă şi iese din secţie cu buletinul neştampilat pe care l-a primit în mod legal. Buletinul este dat unui alt alegător şi tot aşa. Astfel mituitorul are posibilitatea de a controla cum au votat cei pe care i-a mituit, iar metoda poate fi folosită la nesfârşit.
2) Fotografia cu telefonul mobil
Facilitată de progresul tehnic din ultimii ani. Alegătorul intră în cabină, pune ştampila pe candidatul care i-a fost indicat şi fotografiază buletinul înainte de a ieşi din cabină pentru a-l introduce în urnă. Folosirea telefonului mobil a fost interzisă expres prin lege, au fost şi câteva persoane pe care blitzul telefonului le-au dat de gol, dar rămâne greu de depistat deoarece alegătorul nu trebuie perturbat în timpul procesului de vot şi nimeni nu poate intra peste el câtă vreme este în cabină. În cazul celor care votează la mai multe secţii, fotografierea buletinului de vot este mai puţin certă deoarece alegătorul care s-a lăsat corupt poate prezenta de mai multe ori fotografia unui singur buletin, în rest votând cu sârg pentru partidul duşman.
3) Microbuzul
Foarte populară de un deceniu încoace odată cu generalizarea cărţilor de identitate în defavoarea buletinelor. Astfel, pe cărţile de identitate se plasează un timbru autocolant prin care se certifică faptul că un alegător a votat la un scrutin anume. Timbrul autocolant se poate dezlipi foarte uşor astfel că poţi vota la mai multe secţii dacă scoţi timbrul. În mod normal, metoda ar fi fost de nefolosit dacă devenea obligatorie folosirea cărţilor de alegător pentru fiecare cetăţean care se prezintă la vot. Însă nici un guvern nu făcut acest lucru, cu speranţa tacită că va putea să-şi organizeze mai bine decât opoziţia "companiile de turism" care operează microbuze cu alegători transportaţi în ziua votului la mai multe secţii de votare pentru a alege pe cine trebuie. Singura limitare a fost odată cu introducerea votului uninominal când s-a prevăzut şi obligativitatea votului la secţia la care eşti arondat. Măsura nu este valabilă totuşi la alegerile europarlamentare unde partidele prezintă liste la nivel naţional, astfel că în mai 2014 este probabil ca din nou microbuze cu "euroalegători" să colinde şosele patriei pe la mai multe secţii de votare în aceeaşi zi.
4) Urna mobilă
Legal, poate fi trimisă acasă doar la persoanele care nu se pot deplasa la secţie din motive medicale pentru a vota şi care au făcut în prealabil cerere expresă. Dusă de maxim doi membri ai secţiei de vot, urna mobilă oferă ocazii consistente de fraudă. În complicitate, membrii comisiei de vot pot introduce în urne buletine ştampilate pe un anume candidat sau pot profita de bolile şi vârsta celor care au solicitat urna pentru a-i induce în eroare şi a vota un alt candidat decât cel pe care-l agreează. De asemenea, urna mobilă poate fi dusă acasă la cei despre care se ştie că sunt simpatizanţi ai unui partid sau altul, dar nu sunt siguri că vor să meargă până la secţie.
5) "Stranierii"
Utilizată mai ales la ţară unde toată lumea se ştie cu toată lumea. Un membru al secţie de votare, singur sau în complicitate cu alţii, ştiindu-i pe cei care sigur nu vor veni la vot deoarece nu sunt în ţară, îi trec pe listele electorale ca votând şi votează şi semnează în locul lor.
6) Invalidarea cu ştampila
Pentru manevra aceasta este nevoie tot de un membru al secţiei de votare cu tupeu şi îndemânare. Când vin la urne persoane despre care ştii sigur că nu votează "cum trebuie" îi dau un buletin de vot fără ştampila de control a secţiei, buletinul fiind ulterior anulat din acest motiv, potrivit legii, la procesul de numărătoare. O variantă a acestei metode este aplicarea pe ascuns a unei alte ştampile pe un buletin de vot valabil. În condiţiile în care pe un buletin sunt două ștampile, legea prevede anularea respectivului buletin.
7) Plimbatul buletinelor
O altă metodă ce solicită dibăcia membrilor secţiilor de votare dispuşi să-şi rişte libertatea pentru binele partidului. Când se deschide urna, de obicei voturile oferite fiecărui candidat sunt puse într-un teanc separat de celelalte. De-abia după această primă sortare voturile sunt numărate efectiv. Între aceste două etape, falsificatorul nu are nevoie decât de câteva momente pentru a abate atenţia colegilor săi din secţia de votare pentru a pune unele buletine dintr-un teanc în altul. Dacă reuşeşte, succesul este aproape garantat deoarece rareori procesul de sortare este repetat.
8) Bunul samaritean
Are două variante. Prima este atunci când o persoană cu probleme de vedere solicită ca un membru al secţiei de votare să intre în cabină alături de el pentru a-l ajuta să-l găsească pe liste partidul sau candidatul preferat. Cel din secţie îl introduce deliberat în eroare şi îl face să ştampileze un alt chenar. Procedeul mai este numit "trandafirul", deoarece era un truc des folosit prin care PDL şi PSD se furau reciproc, cele două partide având ca siglă trandafirul. Dialogul standard: "Unde vrei să pui ştampila, mamaie?" "PSD" "Deci pe trandafir?" "Da, da!", iar victima era făcută să pună ştampila pe trandafirul siglei PDL. Pesediştii foloseau cam acelaşi text pentru a-i fraieri pe votanţii democrat-liberali cu vederea mai slabă. A doua variantă constă în mituirea unui alegător în faţa secţiei. Pentru a fi verificat că votează cum trebuie, el va solicita, sub pretexte medicale, asistenţa unui membru al comisiei deja pus în temă cu aranjamentul şi care va putea să verifice că mituitul a votat cum a promis.
