Puţini sunt cei care nu au au auzit-o cântând, măcar o dată, pe prahoveanca Petruţa Sima, una dintre cele mai pătrunzătoare voci ale muzicii de petrecere din România. Şi asta pentru că a început să cânte de mică. Când mama sa muncea la CAP-ul din Tomşani, micuţa Petruţa le uşura sătenilor amarul unei zile de muncă la câmp imitându-le pe Maria Tănase, Maria Lătăreţu sau Maria Apostol. Când a mai crescut şi ar fi putut munci alături de cei mari, sătenii i-au cerut să le cânte în continuare, iar norma de lucru să i-o acopere ei. Atunci a înţeles că viitorul său va fi pe scenă şi nu la CAP. Iar visul i s-a împlinit. Petruţa Sima a cântat folclor până când muzica populară a devenit proprietatea interpreţilor. N-a putut renunţa, aşa că a început să-şi compună singură muzica de petrecere. Iar mica folcloristă de la CAP-ul din Tomşani a devenit artista Petruţa Sima, una dintre răsfăţatele posturilor TV de profil. A bătut în retragere când muzica de petrecere a fost sufocată de manele, însă timpul a învăţat-o că publicul poate face diferenţa. A imprimat, de-a lungul carierei, şapte albume, iar acum are strâns material pentru încă două. Pentru acestea îşi doreşte să-i aibă alături pe "Lăutarii" lui Nicolae Botgros.
"Dorul doare, şi doare rău"
Petruţa Sima şi-a petrecut ultimii doi ani în Italia, alături de trei dintre copiii ei. "E greu când familia îţi e împrăştiată în lumea mare, pentru că te apucă dorul de toţi şi nu-i poţi întâlni atunci când vrei. Iar dorul doare, şi doare rău. Când sunt aici îmi e dor de copiii mei din Italia: Mariana- Georgeta 
(Geti, cum o alintă familia), Octavian (Tavi) şi Flavi (Flaviana). Când sunt în Italia mi-e dor de Luiza, fiica mea cea mare, de mama, de fraţii mei, de surori, de nepoţi... Pentru mine acasă înseamnă România, însă mă tem că nu-mi voi mai putea readuce niciodată copiii plecaţi în ţară. Poate, doar, în vizită. Geti şi Octavian au afaceri acolo, iar Flavi (Flaviana) e singura româncă masterandă la Pisa. Sunt foarte mândră de ei, de ce au realizat acolo, şi de aceea n-am să le impun niciodată să se întoarcă", povesteşte Petruţa Sima, cu lacrimi în ochi. Cel mai greu îi este când se gândeşte la mama, şi nu este zi în care să nu-şi amintească faptul că măicuţa sa are 91 de ani. Când se află în Italia nu e zi de la Dumnezeu să n-o mistuie dorul de bătatura casei, de calul familiei, de Petre, câinele care a plecat de-acasă s-o caute şi s-a rătăcit. "Mi-e dor până şi de pietre", recunoaşte Petruţa Sima
"Mulţumesc, măicuţă!"
De fiecare dată când vorbeşte despre măicuţa sa, Petruţei Sima i se umplu ochii de lacrimi. "A crescut opt copii: Anişoara, Maria, Sandu, Ilie, Costel, Gică, Petruţa şi Răduţa, şi asta nu-i deloc uşor. L-a îngropat pe tata şi şi-a îngropat şi un copil, pe Răduţa. Şi-acum, când mă uit la ochii ei, îi văd durerea. Şi mi-o transmite şi mie. Mă doare că nu pot fi mereu alături de ea şi mă consolez când ştiu câtă grijă are de ea cumnata mea, Lenuţa, tiza mamei. Mă bucur că mama e sănătoasă şi-i mulţumesc că ne-a crescut atât de frumos, cu frică de Dumnezeu, pe toţi!", a completat Petruţa Sima. Într-adevăr, la cei 91 de ani, tanti Lenuţa e prototipul bătrânului înţelept. Nu se aşază la masă înainte de a spune, cu voce tare, "Tatăl nostru" şi se laudă că a ajuns la această vârstă fără să fi fost vreodată bolnavă. Ştie o sumedenie de leacuri naturale şi spune că orice durere trupească a avut, a rezolvat-o aşa. "N-am făcut niciodată nici măcar o injecţie. Ba da, m-a înţepat odată nepoată-mea, Simona, care e asistentă medicală. Mi-a făcut un vaccin, cică să nu răcesc", a povestit, la rândul ei, tanti Lenuţa.
