Un conflict de competenţă ţine suplimentar în Penitenciarul Jilava sute de deţinuţi care ar fi putut fi liberaţi condiţionat. Dincolo de faptul că celor peste 300 de deţinuţi aflaţi în această situaţie li s-a îngrădit dreptul la libertate, pentru ei se cheltuiesc aproximativ 250.000 de euro/lună. Din banii contribuabililor, evident. Oricum, cei aflaţi în această situaţie, apărută în luna februarie 2013, intenţionează ca după ce vor ajunge în libertate să-şi caute dreptatea în instanţă. Au toate şansele să câştige procesul împotriva Statului Român care va plăti daune. Tot din banii noştri, bineînţeles. Vă prezentam, mai jos, mesajul transmis (si) redacţiei noastre de catre unul dintre deţinuţii aflaţi la Jilava care ar fi trebuit eliberat în urmă cu două luni.
Domnule Preşedinte,
Sunt unul din cei câteva sute de deţinuţi încarceraţi în Penitenciarul Bucureşti-Jilava care nu ne putem exercita vocaţia de liberare condiţionată, în conformitate cu prevederile legale, din cauza unui conflict de competenţă indus de Parchetul General, începând cu luna februarie 2013.
Ştim bine că orice conflict de competenţă se rezolvă cu celeritate de instanţa superioară celor care îl constată. Iată că acest conflict de competenţă teritorială pe care îl vom prezenta nu s-a rezolvat de 5 luni şi nici măcar nu există o iniţiativă în acest sens.
Mă adresez dumneavoastră fiind vorba de un drept imperativ al cetăţeanului, român sau străin, din categoria drepturilor obligatorii ale omului înscrise în Carta Omului, respectiv, dreptul la libertate.
Astfel, Ordinul 1279/C/2000 al Ministerului Justiţiei, intrat în vigoare sub imperiul Legii 92/1992, art.21, conferă Ministerului Justiţiei posibilitatea de a stabili competenţe instanţelor judecătoreşti de pe raza Municipiului Bucureşti. Prin acest ordin, Ministerul Justiţiei a dat competenţă teritorială Judecătoriei Sectorului 4, Bucureşti pentru toate cauzele deţinuţilor încarceraţi în Penitenciarul Bucureşti-Jilava.
În baza acestui ordin, din anul 2000 şi până în februarie 2013, toate cauzele care priveau deţinuţii încarceraţi în Penitenciarul Bucureşti-Jilava erau judecate de Judecătoria Sectorului 4 şi, în recurs, la Tribunalul Bucureşti, fără să existe vreun recurs pe competenţă cerut de Parchet sau parte interesată.
Din februarie 2013, Parchetul a început să atace cu recurs toate deciziile Judecătoriei Sectorului 4 pentru excepţia de competenţă teritorială, iar Tribunalul Bucureşti le-a respins fără excepţie.
Nimeni nu poate răspunde la întrebarea de ce până în februarie 2013 nu a existat conflict de competenţă între Judecătoria Cornetu şi Judecătoria Sectorului 4, iar, de atunci, apărut dintr-o dată.
Parchetul invocă ca unic motiv de recurs în cauzele în care deţinuţilor li se acordă liberare condiţionată de către Judecătoria Sectorului 4 faptul că nu este competent această Judecătorie, ci Judecătoria Cornetu, Judeţ Ilfov.
Într-adevăr, prin Legea 304/2004, art.21 din Legea 92/1992 este abrogate şi, de la intrarea în vigoare a Legii 304/2004, Ministerul Justiţiei nu mai poate emite ordine pentru stabilirea competenţelor instanţelor de pe raza Municipiului Bucureşti, dar Ordinul 1279/C/2000 a rămas în vigoare, nefiind revocat sau anulat.
Sigur că, abrogarea art.21 din Legea 92/1992 nu implică şi abrogarea ordinului 1279/C/2000, dar nici nu este posibil ca ambele acte normative să rămână în vigoare, confirmând un conflict pozitiv de competenţă şi nimeni nu doreşte să se sesizeze pentru a anula sau revoca acest ordin, sau măcar instanţa superioară, să judece conflictul.
Aceasta înseamnă că sutele de deţinuţi încarceraţi în Penitenciarul Bucureşti-Jilava sunt “plimbaţi” de la o instanţă necompetentă teritorial (Judecătoria Sectorului 4) şi apoi la Tribunalul Bucureşti pentru recurs pe motiv de competenţă teritorială invocat de Parchet, iar punerea în libertate din motive ce nu ţin de ei, se prelungeşte cu 45 până la 60 de zile.
În toate cauzele înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 în care s-a dispus liberarea condiţionată cu respingerea excepţiei de competenţă, din luna februarie 2013 Parchetul a atacat cu recurs pentru necompetenţă teritorială, iar Tribunalul Bucureşti l-a respins, respectivii deţinuţi fiind puşi în libertate.
Nefiind un motiv care să li se impute deţinuţilor, fiind vorba de invocarea de către Parchet a unei necompetenţe teritoriale, deţinuţii respectivi sunt vitregiţi de dreptul de a fi liberi aproape 60 de zile.
În primul rând, pentru cei câţiva sute aflaţi în această situaţie, Penitenciarul Bucureşti-Jilava cheltuie pe lună fără niciun rost aproape 250.000 Euro, iar în cele 2 luni 500.000 Euro (fiind vorba de peste 300 deţinuţi), iar o mare parte dintre aceştia, după eliberare, se vor adresa instanţelor cu acţiuni în pretenţii pentru încarcerare prelungită în mod ilegal, în cadrul cărora vor cere despăgubiri importante în defavoarea statului român. Instanţele nu pot respinge astfel de acţiuni pentru că motivele de recurs nu sunt imputabile de fapt şi de drept deţinuţilor, ci Parchetului care invocă necompenteţa teritorială doar din februarie 2013.
În acţiunile în pretenţii deţinuţii vor putea invoca şi o cauză de discriminare faţă de cei care au beneficiat de decizii de punere în libertate până în februarie 2013, când, timp de 7 ani nu a fost nici măcar o cauză în care să se invoce necompetenţa teritoarială a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti pentru cauzele deţinuţilor încarceraţi în Penitenciarul Bucureşti-Jilava.
Procedura de intrare în legalitate este foarte simplă:
1. Revocarea Ordinului 1279/C/2000 de către cel care l-a emis, respective Ministerul Justiţiei propunând o Hotărâre de Guvern
Sau
2. Anularea Ordinului 1279/C/2000 prin instanţă la sesizarea unei Organizaţii care luptă protecţia drepturilor omului sau chiar la sesizarea Parchetului şi a celor interesaţi.
Întrucât cei aflaţi în detenţie sunt în imposibilitatea de a acţiona, Organizaţiile pentru drepturile omului şi, respectiv Ministerul Justiţiei sau Parchetul pot pune imediat ordine în acest conflict de competenţă Indus, prejudiciile morale pentru deţinuţi şi financiare pentru stat pot fi stopate imediat.
