Deputatul Mircea Roşca, preşedintele PNL Prahova, dă de pământ cu ONG-urile „iubitoare” de animale. Din păcate, a fost singurul politician prahovean care a avut o reacţie pertinentă după ce un copil de patru ani a fost sfâşiat de maidanezi în Bucureşti. Spun pertinentă pentru că o părere a avut şi fostul primar, Andrei Volosevici. Care, să mă ierte, dar mai bine tăcea. E adevărat, pe vremea când păstorea el oraşul, mai puteam ieşi din casă, dar acesta nu era meritul său. Era meritul lui Cătălin Vlad pe care, când îl sunai, venea, nene, şi-i aduna. Dar venea pentru că-l chemam, nu pentru că-l durea pe Volosevici că e Ploieştiul plin de câini. D’aia ziceam că... mai bine tăcea. Revenind la Mircea Roşca, el a zis bine ce-a zis: "Menţionând că suntem categoric împotriva eutanasierii ca singură soluţie, principalele direcţii pe care ne vom axa sunt următoarele: declararea problemei câinilor fără stăpân drept problemă prioritară a comunităţilor din România, crearea unui fond naţional destinat special comunităţilor care nu deţin resursele financiare pentru construcţia şi întreţinerea de adăposturi, responsabilizarea autorităţilor locale, dar şi a ONG-urilor care activează în domeniu prin propunerea şi adoptarea unor norme clare de acţiune, care să prevadă atât sancţiuni, cât şi beneficii, în special pentru autorităţile locale care iniţiază şi derulează proiecte sustenabile în domeniu, măsuri de sancţionare a ONG-urilor care au ca obiect de activitate protecţia câinilor comunitari, dar care nu se implică sprijinind prin proiecte concrete demersurile autorităţilor locale, măsuri de stimulare a voluntariatului, dar şi o definire clară a noţiunii de ”voluntariat” în acest domeniu.” Corect, de la început până la sfârşit. Problema e că după ce va trece “nebunia” cu copilul de patru ani ucis de câini, Roşca va rămâne cu zisul. Şi ar putea apărea ca oricare alt politician care s-a folosit de drama unei familii pentru a ieşi, gratis, în faţă. Cine ar avea interesul să rezolve o asemenea problemă? Ca şi în problema ciorilor de pe Bulevard, va apărea o/un ne… (f) şi va “rezolva”, ea/el problema. Adică… rămâne cum am stabilit! Ploieştiul e plin de câini vagabonzi, iar administraţia locală ştie asta. Avem 27 de aleşi! Presupunând că nu locuiesc, toţi, într-un buncăr în care ajung cu un elicopter, se confruntă şi ei cu problema câinilor comunitari. S-a rezolvat ceva undeva? Nu. “Fond naţional destinat special comunităţilor care nu deţin resursele financiare pentru construcţia şi întreţinerea de adăposturi”?. Din banii mei? Din banii familiei al cărei copil tomai a murit? Sunteţi cinic! “Măsuri de sancţionare a ONG-urilor care au ca obiect de activitate protecţia câinilor comunitari, dar care nu se implică sprijinind prin proiecte concrete demersurile autorităţilor locale”? De câte ori aţi vorbit cu o “nef” iubitoare de animal? Ştiţi de concepţii şi ce atitudine are? Mai binhe aţi cere suplimentarea fondurilor secţiei de psihiatrie a Spitalului Judeţean! “Măsuri de stimulare a voluntariatului, dar şi o definire clară a noţiunii de ”voluntariat” în acest domeniu.”? Voluntariat în România? Haideţi să fim serioşi, am glumit destul! O amică din Câmpina a măturat frunzele uscate de pe strada sa şi le-a pus în doi saci. În numai o oră, poliştişii locali au amendat-o pentru că a depozitat gunoiul pe spaţiul public. Aş vrea să ştiu şi eu câte dintre vecinele mele ploieştence, de exemplu, au fost amendate că au amplasat coteţe de câini în faţa blocului (spaţiul public). În cartierul meu nu se poate intra/ieşi, după lăsarea serii. Pentru că numeroase babe îşi varsă cioba stricată în troacele câinilor comunitari considerând, astfel, că-i iubesc. E adevărat, eutanasierea nu e singura soluţie. Dar injecţia letală ar fi! Fie-vă milă de câinii vagabonzi care mişună pe străzi, pe care îi plouă, îi ninge, îi arde soarele, sunt hrăniţi cu mâncare stricată şi hăituiţi de cei cărora le atacă bătrânii şi copiii şi curmaţi-le suferinţa! Pentru faptul că a reacţionat imediat, Mircea Roşca merită o bilă albă. Dar nu-i deloc suficient.
