Mărturiile care urmează au fost culese de Asociaţia pentru Studiul Fenomenelor Spaţiale Neidentificate, fiind incluse într-o amplă bază de date postată pe internet. Autorităţile române se feresc să vorbească deschis despre asemenea întâmplări. Aproape de fiecare dată, când sunt semnalate fenomene inexplicabile, dosarele lor sunt foarte repede închise.
Poseşti 1972
Într-una dintre nopţile din perioada 2 - 6 septembrie 1972, un obiect luminos neidentificat a fost văzut aterizând într-o livadă de lângă comuna Poseşti. Mai multe echipe de cercetători au examinat ulterior urmele aterizării. Vasile Cărăbuş, paznic de noapte la CAP Poseşti, a văzut, de pe dealul Tăbăcioi, un obiect strălucitor, de culoare galbenă, traversând cerul, planând şi aterizând lin într-o livadă aflată la circa doi kilometri distanţă de locul în care se afla el, pe dealul “La Odaia”, după care obiectul a dispărut. Paznicul şi mai mulţi săteni au cercetat locul cu pricina. Printre pomi, fusese semănat porumb. Sătenii au găsit în livadă o zonă circulară, cu diametrul de 4,5 metri, în care toate tulpinile de porumb erau rupte la circa un metru de sol. În centrul cercului era un muşuroi de pamânt, care avea în mijloc o gaură cilindrică, cu diametrul de 12-14 centimetri, cu o adâncime de cel puţin 2 metri. De la această gaură porneau radial, distanţate perfect la 120 grade, trei urme identice bine imprimate în sol. Ulterior, aici au venit sute de curioşi şi elevi aduşi pentru munci agricole. Pentru a verifica zvonurile care se răspândiseră în zonă, profesorul Călin Turcu s-a deplasat, în 29 noiembrie, în acel loc. Pe atunci, urmele se vedeau încă destul de bine. Cu acest prilej s-a realizat şi un film, care a fost larg difuzat ulterior şi a câştigat şi un premiu. Judecând după adâncimea urmelor, s-a estimat că obiectul putea cântări câteva zeci de tone. Solul parea să fi fost expus la o temperatură ridicată, dar nu la flacără. OZN-ul a evitat două linii de înaltă tensiune, aterizând la o distanţă egală de ele, fără a le vătăma.
Vălenii de Munte 1974
La 2 februarie 1974, în jurul orei 18.00, mai mulţi martori au observat deplasarea, pe directia SV - NV, a unui obiect luminos, strălucitor, cu o trenă colorată şi alungită, împrăştiind în jur steluţe şi scântei. În dimineaţa de 8 februarie 1974, Călin Turcu este chemat urgent de un grup de eleve de la Casa de Copii Şcolari din Vălenii de Munte, care observaseră cu puţin timp înainte un fenomen neobişnuit. La ora 7.20, eleva Steluţa Şotrean a văzut, de la etajul doi al căminului şcolii, împreună cu alte nouă eleve, pe muchia Dealului Bughii, aflată la 1,5 -1,8 kilometri, la 5-6 metri deasupra varfurilor copacilor, pe fondul unui cer înnorat, două sfere luminoase, portocalii, aflate la mică distanţă una de cealaltă, pe orizontal, ambele sfere fiind învăluite într-un halou alburiu. Cele două sfere s-au apropiat apoi una de cealaltă, s-au contopit într-un oval care avea în partea din stânga sus o excrescenţă, după care noul obiect s-a deplasat foarte încet către V - SV, micşorându-se. La un moment dat, a accelerat brusc şi s-a îndepartăt. Nu s-a auzit nici un zgomot care să poată fi atribuit apariţiei. Călin Turcu a cronometrat separat, cu fiecare martoră, succesiunea acestor etape, ajungând la concluzia că întreaga observaţie a durat circa 40 de secunde. Ajunşi acolo, pe un platou arat din toamnă, au găsit două urme proaspete, aparent făcute de roţile mari ale unui tractor care patinase pe solul moale. Urmele, paralele, orientate est-vest, erau lungi de 150 cm, late de 35 cm, cu adâncimea maximă de 35 cm, cu părţile interioare distanţate la 138 cm. În jurul celor două adâncituri erau muşuroaie din pământul excavat. Pe fundul adânciturilor se găsea un lichid verzui. Au fost luate 16 probe, care au fost “pierdute” înainte de a fi fost analizate.
Cheia 2007
Pe 17 iulie 2007, la orele 18.40, Liviu Oprea, fost ofiţer de aviaţie şi controlor de trafic aerian, în prezent şef de tură la Obsevatorul Seismic Muntele Roşu, a făcut cu un aparat digital o fotografie cu un peisaj montan, pe direcţia 270 (vest). Era de faţă şi fiica lui Renata Oprea. Abia când a descărcat imaginea pe calculator a observat un mic obiect în formă de pălărie sau clopot foarte larg, cu un pompon deasupra, plutind deasupra munţilor. A luat legatura cu foştii colegi (organul de trafic ACC Bucureşti) şi i-a întrebat dacă la ora respectivă au avut aeronave în zonă sau dacă ei au observat ceva pe radare; apoi a vorbit cu şeful de tură de la COAP (comandamentul operational aerian principal) şi l-a întrebat dacă s-a raportat ceva deosebit în spaţiul aerian al României. Nimeni nu a putut identifica apariţia. Lui Liviu Oprea îi pare rău că imaginea obiectului nu este clară. Nu putea fi un avion, deoarece nici unul dintre martori nu a auzit vreun zgomot.
