În perioada 2 februarie – 5 iunie 2012, poliţiştii au soluţionat 1.256 de dosare penale în care s-au constatat 1330 de infracţiuni, dintre care 98 de infracţiuni prevăzute în Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii (primirea la muncă a mai mult de 5 persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără încheierea unui contract individual de muncă), iar 1.232 de infracţiuni prevăzute în alte acte normative cu incidenţă asupra utilizării forţei de muncă.
Citeşte în continuare câteva dintre situaţiile ilegale în care se găsesc unii angajatori din România:
- falsificarea, de către administratorii societăţilor comerciale, a semnăturilor angajaţilor pe contractele de muncă ori ştatele de plată prezentate organelor de control cu scopul inducerii în eroare a acestora cu privire la respectarea prevederilor legale stipulate de Codul Muncii, ori cu scopul obţinerii aprobărilor necesare pentru alocarea unor subvenţii de la Agenţiile Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
- obţinerea ilegală a certificatelor de încadrare în grad de handicap în baza unor adeverinţe eliberate în fals de medicii specialişti ori încadrarea solicitantului într-un alt grad de handicap faţă de cel real, întocmirea unor situaţii false privind necesarul de fonduri pentru plata drepturilor unor persoane defavorizate.
- inducerea în eroare de către unii agenţi de ocupare a forţei de muncă prin promisiunea obţinerii unor locuri de muncă în străinătate, bine remunerate sau a altor avantaje pentru unele persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, în schimbul obţinerii unor importante sume de bani.
- nerespectarea prevederilor legale referitoare la utilizarea fondurilor publice în sensul deturnării destinaţiei iniţiale a unor sume de bani.
- activitate nenormată, total neevidenţiată şi nefiscalizată, desfăşurată în afara contractului de muncă sau convenţiei civile, fără ştat de plată legal întocmit şi plata obligaţiilor la bugetul de stat, fără pontaj pentru evidenţierea normei de timp, fără documente privind norma de producţie şi felul muncii.
- obţinerea profitului din activităţi pentru care nu există licenţe de autorizare (ex.: recrutarea şi plasarea de forţă de muncă în străinătate, intermedierea în vederea găsirii unui loc de muncă etc.).
- obţinerea de către angajatori de facilităţi de la bugetul de stat, precum subvenţionarea locurilor de muncă, acordarea de credite în condiţii avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă şi acordarea de alte facilităţi prin „simularea” îndeplinirii criteriilor prevăzute de lege pentru aceştia.
Urmările „muncii la negru” cât şi ale celorlalte ilegalităţi săvârşite în acest domeniu se răsfrâng în mod diferit asupra angajatului, angajatorului, dar şi asupra sistemului de asigurări sociale. Dintre acestea putem menţiona:
- angajatul nu beneficiază de salariul minim pe economie, sporuri salariale determinate de vechime, condiţii de muncă, nu are dreptul la concediul legal de odihnă plătit şi alte concedii legal reglementate pentru evenimente deosebite (căsătorii, deces, naşterea unui copil în familie), pentru studii etc.;
- angajatul nu este asigurat pentru riscuri previzibile şi imprevizibile cum sunt: invaliditatea, accidentele de toate felurile, bolile, maternitatea, bătrâneţea, decesul;
- angajatul nu beneficiază de indemnizaţia pentru maternitate precum şi pentru creşterea copilului sau îngrijire de până la 2 ani sau îngrijirea copilului bolnav, nu beneficiază de pensie de limită de vârstă, anticipată, de invaliditate sau de urmaş;
- angajatorul nu poate atrage răspunderea penală, administrativă, sau delictuală a angajatului – persoană ce prestează activităţi fără a fi încadrată legal în muncă, pentru pagubele produse de acesta din urmă angajatorului sau unor terţe persoane, cu ocazia prestării de activităţi;
- utilizarea forţei de muncă fără întocmirea formelor legale duce la eludarea, din partea angajatorului, de la plata contribuţiilor prevăzute de lege în sarcina acestuia, astfel fiind prejudiciat sistemul asigurărilor sociale.
