Ultima oară am scris cât de trist mi se pare Ploieștiul astă iarnă. Vedeam la televizor ce luminițe de Crăciun erau aprinse în alte localități ale țării și nu înțelegeam de ce locuitorii unui oraș bogat ca al meu admiră, de trei ani încoace, aceiași țurțuri 3D cu leduri arse.
Acum, că a venit primăvara - sau vara, dacă ne ghidăm după câte grade sunt în termometre -, câteva zone ale Ploieştiului ar fi trebuit să arate ca în visele cele mai frumoase. De unde, frate...
Bulevardul cu castani este emblema Ploieştiului. Singura, din păcate. Şi tot din păcate, ne bucurăm de o emblemă plină de căcat. De ciori. Deocamdată, căcatul a apărut în rondul Gara de Sud - London House. Adică la rondul în care cei de la SGU au vopsit băncile. SGU a pus şi bilete cu "proaspăt vosit". Băncile respective sunt, oricum, inutilizabile. Pentru că sunt, permanent, pline de căcat.
Ploieştiul are o problemă cu ciorile de vreo 10 ani! Nimeni, dar nimeni, nu a încercat, vreodată, s-o rezolve. Da, din când în când se vorbeşte despre cât de neplăcut e, de cât de urât miroase, de cât de acid e excementul, cât strică el pavajul.... Şi că ciorile sunt ocrotite de lege. Aşa, asta-i tot! Din acest punct n-a mai interesat pe nimeni fenomenul.
N-am înţeles de ce aceia care au semnat o lege care protejează ciorile nu au luat în calcul şi situaţia în care acestea se înmulţesc prea mult. Bun, protejăm ciorile, dar ce ne facem când protejatele încep să distrugă?
Pentru că ştiu că trăiesc în ţara lui "nu se poate", nu am pretenţia că se va schimba ceva în bine nici în direcţia asta. Ne vor acoperi căcaţii de cioară şi vom zâmbi amintindu-ne de Mihai Mălaimare care a zis, într-un monolog, cred, că "trecut de căcat am avut, prezent de căcat avem, bine, măcar, că n-avem niciun viitor". O singura dorinţă am: să nu protejeze legea şi alte specii precum şobolanii, şoarecii, puricii, căpuşele, omizile...
